monocularsubstantiv
mo-no-cu-lar
Definiții
substantiv neutru
1Instrument optic cu o singură lentilă sau un singur tub, folosit pentru a privi obiecte îndepărtate, asemănător cu un binoclu, dar cu un singur ocular.
„La plimbare, bunicul folosea un monocular pentru a observa păsările de pe lac."
adjectiv
2Care se referă la un singur ochi sau care este folosit cu un singur ochi.
„Vederea monoculară este caracteristică unor animale, cum ar fi calul."
Gramatică
Ca substantiv, este neutru; pluralul este 'monoculare'. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.
Sinonime
lornetătelescop micbinoclu (cu un singur tub)
Expresii și locuțiuni
vedere monoculară — Capacitatea de a vedea cu un singur ochi, ceea ce reduce percepția adâncimii.
Etimologie
Din franceză 'monoculaire', care provine din latină 'monoculus' (cu un singur ochi), compus din 'mono-' (unul) și 'oculus' (ochi).
Se scrie corect: Se scrie 'monocular', nu 'monocluar' sau 'monoculăr'. Atenție la grupul 'cu' din mijloc.