binocularsubstantiv
bi-no-cu-lar
Definiții
substantiv neutru
1Instrument optic format din două lunete paralele, folosit pentru a vedea de la distanță obiecte îndepărtate, cu amândoi ochii.
„La meci, am folosit binoclul ca să văd mai bine jucătorii."
Gramatică
Se folosește adesea la plural: binocluri. Este un substantiv de origine franceză, cu pluralul în -uri.
Sinonime
lunetăochelari de apropiere
Expresii și locuțiuni
a privi prin binoclu — a observa ceva de la distanță cu ajutorul instrumentului
Etimologie
Din franceză binoculaire, din latină bini (câte doi) + oculus (ochi).
Se scrie corect: Se scrie binoclu, nu binoclu sau binoclu. Atenție la grupul -cl-: binoclu, nu binoclu.