monocord - definiție, sinonime, exemple

DEX › monocord

monocordsubstantiv

mo-no-cord

Definiții

substantiv neutru

1Instrument muzical cu o singură coardă, folosit în antichitate pentru studierea acusticii și a intervalelor muzicale.

„Pitagora a folosit monocordul pentru a demonstra relația dintre lungimea corzii și înălțimea sunetului."

substantiv neutru

2În sens figurat, ceva monoton, lipsit de varietate sau de expresivitate.

„Discursul lui a fost un monocord, fără nicio intonație care să captiveze publicul."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

monocorduri

Articulat

monocordul

Pluralul este monocorduri, iar articulat hotărât la singular este monocordul.

monoton uniformmonodie

a cânta pe monocord — a vorbi sau a acționa într-un mod monoton, fără expresivitate

Din franceză 'monocorde', care provine din greaca veche 'monochordon' (monos = singur, chorde = coardă).

Se scrie corect: Se scrie 'monocord', cu 'o' după 'm' și 'o' după 'n', nu 'monacord' sau 'monocord' cu 'c' dublu.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.