mităsubstantiv
mi-tă
Definiții
substantiv feminin
1Sumă de bani sau bunuri oferite cuiva (de obicei unei persoane cu funcție publică) pentru a face un serviciu nedrept sau ilegal.
„Polițistul a refuzat să primească mită de la șoferul care depășise viteza."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: mita; plural: mituri. Se folosește frecvent în contexte legale și administrative.
Antonime
corectitudinecinsteintegritate
Expresii și locuțiuni
a da mită — a oferi bani sau bunuri pentru a influența o decizie
a lua mită — a accepta bani sau bunuri pentru a favoriza pe cineva în mod necinstit
Etimologie
Din slavă (veche) mita, însemnând 'plată, taxă'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' și 'ă' la final: mită, nu 'mita' (fără diacritice) sau 'mîță'.