Definiții
substantiv neutru
1Vârf sau extremitate a unui obiect, de obicei sub formă de mănunchi sau de smoc; ciucure.
„La capătul biciului era un ciubuc de mătase."
substantiv neutru
2Partea unui lulea (pipe) care se ține în gură.
„Bătrânul își aprinse luleaua, ținând ciubucul între dinți."
substantiv neutru
3(în limbaj familiar) Bacșiș, mită sau sumă de bani dată peste preț pentru un serviciu.
„I-a dat portarului un ciubuc ca să-i țină locul de parcare."