miruitadjectiv
mi-ru-it
Definiții
adjectiv
1Care a fost uns cu mir (ulei sfințit) în cadrul unei ceremonii religioase, în special la botez sau la ungerea regilor.
„Pruncul miruit a primit Sfântul Duh la botez."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'mirui' (a unge cu mir). Se acordă în gen, număr și caz.
Expresii și locuțiuni
a fi miruit cu toate alifiile — A fi șiret, experimentat, priceput în ale vieții.
Etimologie
Din verbul 'mirui', derivat din 'mir' (din slavona veche 'myro', greacă 'myron').
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'r': miruit, nu 'miruit' cu un singur 'i'.