mijlocitorsubstantiv
mij-lo-ci-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care intervine între două părți pentru a le ajuta să ajungă la o înțelegere sau să rezolve un conflict.
„Mijlocitorul a reușit să împace cele două firme în conflict."
substantiv masculin
2Persoană sau instituție care facilitează o tranzacție sau o comunicare între părți.
„Un mijlocitor imobiliar a încheiat vânzarea casei."
Gramatică
Forma feminină: mijlocitoare. Se folosește și ca adjectiv (ex: rol mijlocitor).
Expresii și locuțiuni
a fi mijlocitor — a acționa ca intermediar între două părți
Etimologie
Din verbul a mijloci, derivat din 'mijloc' (centru, intermediar), cu sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' după 'mij-', nu 'mijlocitor' cu 'ș' sau 'g'. Atenție la silaba 'ci' – nu 'mijlocitor' cu 'c' simplu.