mieruiverb
mie-ru-i
Definiții
verb tranzitiv
1A unge sau a acoperi cu miere; a îndulci cu miere.
„Bunica a mieruit plăcinta cu miere de albine."
verb tranzitiv
2A linguși pe cineva, a-i spune vorbe frumoase pentru a obține ceva.
„L-a mieruit pe profesor cu laude ca să-i dea notă mare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugat cu auxiliarul 'a avea' (eu mieruiesc, tu mieruiești, el mieruiește). Participiul: mieruit.
Expresii și locuțiuni
a mierui pe cineva — a linguși, a flată pe cineva
Etimologie
Din miere (substantiv) + sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'm', nu 'merui'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'mieruiește'.