meșteșugosadjectiv
meș-te-șu-gos
Definiții
adjectiv
1Care are pricepere și îndemânare într-o meserie sau într-o activitate manuală; dibaci, iscusit.
„Bunicul meu este un meșteșugar meșteșugos, face cele mai frumoase păpuși din lemn."
adjectiv
2Care este realizat cu multă măiestrie, cu finețe și grijă pentru detalii.
„Această icoană este o lucrare meșteșugită, plină de meșteșugos."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: meșteșugoasă (feminin singular), meșteșugoși (masculin plural), meșteșugoase (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
a fi meșteșugos la mâini — a avea îndemânare manuală, a fi priceput în lucruri practice
Etimologie
Din meșteșug + sufixul -os, de origine slavă (meštь) sau maghiară (mesterség).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e' și cu 'u' după 'ș': meș-te-șu-gos. Nu confunda cu 'meșteșugar' (substantiv).