meritsubstantiv
me-rit
Definiții
substantiv neutru
1Calitate a unei persoane sau a unei acțiuni de a fi vrednică de apreciere, de recompensă sau de laudă.
„Ea a primit premiul pentru meritele sale la învățătură."
substantiv neutru
2Valoare, importanță sau folos al unui lucru, al unei idei.
„Proiectul are meritul de a fi inovator."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'merite'.
Antonime
defectneputințălipsă de valoare
Expresii și locuțiuni
a-și lua meritul — a pretinde că o realizare îi aparține cuiva, deși nu este a lui
a avea meritul de a — a fi vrednic de apreciere pentru o acțiune sau o calitate
Etimologie
Din latină 'meritum' (vrednicie, plată), prin intermediul franceză 'mérite'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e', nu cu 'i' la început: 'merit', nu 'mirit'.