meandrusubstantiv
me-an-dru
Definiții
substantiv neutru
1Curbă largă și sinuoasă a cursului unei ape, care formează o buclă.
„Râul formează un meandru prin câmpie."
substantiv neutru
2Figură decorativă în formă de linie frântă sau curbă, folosită în artă și arhitectură.
„Vasul antic era ornamentat cu un meandru grecesc."
Gramatică
La plural: meandre. Este un substantiv comun, nearticulat în forma de bază.
Antonime
linie dreaptădrum drept
Expresii și locuțiuni
a urma meandrele — a urma un drum sinuos, cu multe cotituri
Etimologie
Din franceză méandre, care provine din grecescul maiandros, numele unui râu din Asia Mică cunoscut pentru curbele sale.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' la început: meandru, nu 'miandru' sau 'meandru' cu 'i' după 'e'.