cotsubstantiv
cot
Definiții
substantiv neutru
1Articulația dintre braț și antebraț, care permite îndoirea și întinderea brațului.
„Și-a lovit cotul de ușă."
substantiv neutru
2Unitatea de măsură pentru lungime, folosită în trecut, egală cu aproximativ 60-70 de centimetri.
„În vechime, pânza se măsura în coți."
substantiv neutru
3Cotul unui râu sau al unui drum: curbă, întorsătură.
„Râul face un cot la poalele dealului."
Gramatică
La plural, pentru sensul de articulație, se folosește 'coate'; pentru sensul de unitate de măsură, pluralul este 'coți'.
Expresii și locuțiuni
a-și da coate — a se împinge cu coatele pentru a-și face loc sau a atrage atenția
a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala — a se amesteca în treburile altora (nu este direct legat de cot, dar folosit în contexte cu sens figurat)
Etimologie
Din latină 'cubitus' (cot, articulație), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie 'cot', nu 'cót' sau 'kott'. Atenție la plural: 'coate' pentru articulație, 'coți' pentru măsură.