măscăriverb
măs-că-ri
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să râdă, a amuza prin glume sau prin purtări caraghioase; a păcăli, a tachina.
„El își măscărea colegii cu tot felul de povești hazlii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu măscăresc, tu măscărești, el măscărește; participiul: măscărit. Se folosește și cu sens reflexiv: a se măscări (a se preface, a se comporta caraghios).
Expresii și locuțiuni
a se măscări — a se preface, a se comporta într-un mod ridicol sau caraghios
Etimologie
Din slavă (probabil) sau formație internă de la 'mască'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm' și cu 'ă' înainte de 'r': măscări, nu 'mascari' sau 'măscari'.