Definiții
substantiv feminin
1Declarație prin care cineva recunoaște sau spune deschis un adevăr, o vină sau o credință.
„Mărturisirea lui a fost primită cu uimire de toți colegii."
substantiv feminin
2În religie, actul de a-și recunoaște păcatele în fața unui preot, ca parte a sacramentului spovedaniei.
„După mărturisire, s-a simțit ușurat sufletește."
substantiv feminin
3Declarație publică a unei convingeri sau a unei credințe, adesea cu caracter solemn.
„Mărturisirea de credință a fost rostită cu emoție."
Gramatică
Substantiv feminin, format de la verbul 'a mărturisi'. Articolul nehotărât: o mărturisire. Se folosește frecvent cu prepoziția 'de' (mărturisire de credință) sau cu genitivul (mărturisirea păcatelor).
Expresii și locuțiuni
a face o mărturisire — a spune ceva sincer, a recunoaște ceva
mărturisire de credință — declarație publică a credinței religioase
Etimologie
Din verbul 'a mărturisi', derivat din latinescul 'martyrizare' sau din slavonul 'mărturisiti', cu sensul de a depune mărturie.