măritaverb
mă-ri-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A da pe cineva în căsătorie (de obicei despre părinți sau tutori, referitor la o fată).
„Bunicii au hotărât să o mărite pe fata lor la toamnă."
verb reflexiv
2A se căsători (despre o femeie), a-și găsi soț.
„S-a măritat anul trecut cu un inginer."
Gramatică
Plural
mărităm, măritați, mărită
Verb de conjugarea I, cu sufixul -it- la participiu (măritat). La persoana a 3-a singular indicativ prezent: mărită. Imperfect: măritam. Perfect compus: am măritat. Mai mult ca perfect: măritasem.
Expresii și locuțiuni
a o mărita (pe cineva) — a aranja căsătoria cuiva, a găsi un soț pentru cineva
a se mărita cu cineva — a se căsători cu cineva (despre o femeie)
Etimologie
Din slavă mărîtati (a căsători), înrudit cu sârbocroată udati.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început: mărita, nu 'marita'. Atenție la diacritice: mărită (verb), nu mărită (adjectiv feminin de la 'mărit').