mântuitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › mântuitor

mântuitorsubstantiv

mân-tu-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care salvează pe cineva dintr-o situație grea sau primejdioasă; în religia creștină, Iisus Hristos, care a salvat omenirea de păcat.

„Mântuitorul a promis viață veșnică celor care cred în El."

adjectiv

2Care aduce mântuirea, salvarea; care eliberează de suferință sau de pericol.

„Cuvintele lui au avut un efect mântuitor pentru sufletul meu."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

mântuitori

Articulat

mântuitorul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, are forme de plural regulate.

salvator eliberatorizbăvitorrăscumpărător

pierzătordistrugător condamnat

Mântuitorul lumii — Epitet pentru Iisus Hristos, considerat salvatorul omenirii.

Din verbul 'a mântui' (din slavonă 'mъniti' sau din latină 'mūnīre' – a apăra, a salva) + sufixul '-tor'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'm' și cu 'u' după 't': mântuitor. Nu confunda cu 'mântuitor' (greșit) sau 'mintuitor'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.