mânecaverb
mâ-ne-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a îmbrăca pe cineva cu o mânecă (parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă brațul)
„Mânecă copilul cu geaca nouă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu mânec, tu mâneci, el mânecă; perfect compus: am mânecat; participiu: mânecat.
Etimologie
Din mânecă (substantiv), prin derivare regresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: mâneca, nu mîneca. Atenție la forma de persoana a III-a: el mânecă, cu ă.