mănăstiresubstantiv
mă-năs-ti-re
Definiții
substantiv feminin
1Așezământ religios în care trăiesc călugări sau călugărițe, dedicat rugăciunii și vieții monahale.
„Am vizitat o mănăstire veche din nordul Moldovei."
substantiv feminin
2Comunitatea de călugări sau călugărițe care locuiesc într-o astfel de așezare.
„Mănăstirea organizează slujbe de Paște pentru credincioși."
Gramatică
Este un substantiv feminin, cu pluralul regulat în -i. Articolul hotărât singular: mănăstirea; genitiv-dativ: mănăstirii.
Expresii și locuțiuni
a intra la mănăstire — a deveni călugăr sau călugăriță; a se retrage din viața lumească
a trăi ca la mănăstire — a trăi în liniște, fără griji, după reguli stricte
Etimologie
Din slavonă monastir, prin intermediul grecescului monasterion, care provine din grecescul monazein (a trăi singur).
Se scrie corect: Se scrie cu ă după m și cu â în interior: mănăstire. Greșeală frecventă: mănăstire (cu â în loc de ă la prima silabă) sau mănăstire (cu i în loc de â).