lumânaresubstantiv
lu-mâ-na-re
Definiții
substantiv feminin
1Obiect cilindric din ceară sau parafină, cu un fitil în interior, care arde pentru a produce lumină.
„Am aprins o lumânare pentru a lumina camera în timpul penei de curent."
substantiv feminin
2La plural, lumânările pot avea și sensul de slăbiciune sau de stare de oboseală (în expresii populare).
„După atâta muncă, îi cam ardeau lumânările."
Gramatică
Se declină: o lumânare, două lumânări; articulat: lumânarea, lumânările.
Expresii și locuțiuni
a-i arde lumânările — a fi foarte obosit, a-i fi somn
a ține lumânarea — a fi martor la ceva (adesea ironic, la o relație de cuplu)
Etimologie
Din latină 'luminaria' (pluralul lui 'luminare'), derivat din 'lumen' (lumină).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'm', nu cu 'î': lumânare, nu luminare (deși etimologic are legătură cu 'lumină').