lucitoradjectiv
lu-ci-tor
Definiții
adjectiv
1Care lucește, care strălucește cu o lumină vie și intermitentă; sclipitor, scânteietor.
„Stelele lucitoare se vedeau pe cerul senin."
adjectiv
2Care are aspect lucios, neted și reflectă lumina; strălucitor.
„Avea o rochie lucitoare din mătase."
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: lucitor, lucitoare, lucitori, lucitoare. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a avea ochi lucitori — a avea privirea plină de viață, de bucurie sau de emoție
Etimologie
Din verbul a luci (derivat din slavă sau latină populară) + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'l': lu-ci-tor. Nu confunda cu 'lucrător' (persoană care lucrează).