locuitorsubstantiv
lo-cu-i-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care trăiește într-un loc, într-o localitate, într-o regiune sau într-o țară.
„Locuitorii satului s-au adunat în piață pentru sărbătoare."
substantiv masculin
2Persoană care are domiciliul stabil într-un anumit loc.
„Fiecare locuitor al orașului are dreptul la vot."
Gramatică
Forma feminină: locuitoare. Se folosește cu articol hotărât: locuitorul, locuitorii.
Expresii și locuțiuni
locuitor al satului — persoană care trăiește într-un sat
locuitor al planetei — om, în general, ca ființă care trăiește pe Pământ
Etimologie
Din latină 'locutor', prin intermediul francezului 'habitant' sau direct din verbul 'a locui' + sufixul '-tor'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c', nu 'locuitor' cu 'a' (greșit: 'lacuitor'). Atenție la grupul 'ui' din mijloc: lo-cu-i-tor.