leșuiverb
le-șui
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să leșine, a provoca pierderea cunoștinței; a slăbi până la epuizare.
„Căldura excesivă l-a leșuit pe bătrân."
verb reflexiv
2A leșina, a-și pierde cunoștința.
„S-a leșuit de spaimă când a văzut șarpele."
verb tranzitiv (figurat)
3A epuiza, a slei de puteri, a istovi.
„Munca de la câmp l-a leșuit cu totul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu leșui, tu leșuiești, el leșuiește; perfect compus: am leșuit; mai mult ca perfect: leșuisem. Participiul: leșuit. Gerunziu: leșuind.
Expresii și locuțiuni
a leșui de foame — a fi extrem de flămând, a slăbi din cauza lipsei de hrană
a leșui de râs — a râde atât de tare încât nu mai poți respira
Etimologie
Din slavă veche (probabil din bulgară sau sârbă) 'lešiti' sau din greacă, legat de 'leșin'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'lesui' sau 'leșui' cu 'ș' și 'i' final. Atenție la diacritice: leșui, nu lesui.