leșinsubstantiv
le-șin
Definiții
substantiv neutru
1Pierdere temporară a cunoștinței, cauzată de o scădere bruscă a fluxului de sânge la creier; stare de inconștiență de scurtă durată.
„La căldură, bătrâna a căzut într-un leșin."
substantiv neutru
2Stare de slăbiciune sau de amețeală puternică, fără pierderea completă a cunoștinței.
„După efort, a simțit un leșin și a trebuit să se așeze."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'leșinuri'. Se folosește frecvent în expresia 'a-i veni leșinul'.
Antonime
conștiențătrezievigoare
Expresii și locuțiuni
a-i veni leșinul — a-și pierde cunoștința, a leșina
a cădea în leșin — a leșina, a-și pierde cunoștința
Etimologie
Din verbul 'a leșina', de origine slavă (leščina) sau bulgară, cu sensul de 'a slăbi, a-și pierde cunoștința'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'lesin' sau 'leșîn'. Atenție la diacritice: 'leșin'.