laureaverb
la-u-rea
Definiții
verb tranzitiv
1A acorda cuiva o laureă, adică o coroană de lauri, ca semn de recunoaștere a unei victorii sau a unor merite deosebite; a premia, a distinge.
„Juriul a hotărât să laureeze tânărul poet pentru volumul său de debut."
verb tranzitiv
2A încununa cu lauri, a onora pe cineva pentru o performanță remarcabilă.
„Olimpicii au fost laureați în cadrul festivității de premiere."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, prezent, indicativ (el/ea laurează). Forme: a laurea, laureez, laureezi, laurează. Participiul: laureat.
Expresii și locuțiuni
a laurea pe cineva — a acorda cuiva o distincție sau un premiu important
Etimologie
Din franceză 'lauréer' sau din latină 'laureare', derivat din 'laurus' (laur).
Se scrie corect: Se scrie 'laurea' cu 'ea' la final, nu 'laureea' sau 'laureia'. Atenție la diacritice: 'laurea' (verb), nu 'laureă'.