labăsubstantiv
la-bă
Definiții
substantiv feminin
1Parte a corpului unor animale, folosită pentru mers, alergare sau apucare; picior (la animale).
„Câinele și-a ridicat laba ca să salute."
substantiv feminin
2Parte a corpului unor păsări, acoperită cu solzi, folosită pentru mers sau pentru a se prinde de ramuri.
„Papagalul s-a ținut cu labele de bară."
substantiv feminin
3Mână (în limbaj familiar, uneori cu sens depreciativ).
„Ia-ți labele de pe tort!"
Gramatică
Formează pluralul cu desinența -e. La genitiv-dativ singular: labei; plural: labe, labelor.
Expresii și locuțiuni
a da laba — a întinde mâna pentru a saluta (despre câini) sau a cere ceva insistent (în limbaj familiar)
a fi cu laba pe ceva — a controla sau a stăpâni ceva
a-și băga laba în ceva — a se amesteca în treburile altora (în limbaj vulgar)
Etimologie
Din slavă (veche) 'lapa' sau din bulgară 'lapa', cu sensul de 'picior de animal'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: labă, nu labî. Atenție la plural: labe, nu lăbe.