juveniladjectiv
ju-ve-nil
Definiții
adjectiv
1Care este specific tinerilor sau adolescenților; care ține de tinerețe.
„Entuziasmul juvenil al elevilor a umplut sala de festivități."
adjectiv
2Care are caracteristicile tinereții: vioi, plin de energie, neobosit.
„Bunicul are un spirit juvenil și participă la toate excursiile școlii."
adjectiv
3În biologie, care se referă la stadiul de dezvoltare al unui organism înainte de maturitate.
„Formele juvenile ale insectelor sunt diferite de cele adulte."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (feminin: juvenilă)
Plural
juvenili (masc.), juvenile (fem./neutru)
Articulat
juvenilul (masc. sg.), juvenila (fem. sg.)
Adjectiv cu patru forme flexionare: juvenil, juvenilă, juvenili, juvenile. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
delincvență juvenilă — Infracțiuni comise de minori sau tineri sub vârsta legală a majoratului.
literatură juvenilă — Cărți scrise special pentru copii și adolescenți.
Etimologie
Din franceză juvénile, latină juvenilis, de la iuvenis (tânăr).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ju' la început, nu 'giu'. Atenție la terminația '-il', nu '-ilă' la masculin singular.