justețăsubstantiv
jus-te-ță
Definiții
substantiv feminin
1Calitatea de a fi drept, corect și echitabil în aprecieri, decizii sau acțiuni; dreptate, corectitudine.
„Justețea deciziei profesorului a fost recunoscută de toți elevii."
substantiv feminin
2Caracterul exact, precis al unei afirmații, al unei observații sau al unei măsurători.
„Justețea observațiilor sale a impresionat juriul."
Gramatică
Formează pluralul cu desinența -i: justeți. Este un substantiv abstract, de obicei folosit la singular.
Antonime
nedreptateinechitateincorectitudineimprecizie
Expresii și locuțiuni
cu justeță — în mod corect, exact, cu dreptate
Etimologie
Din franceză justesse, care provine din latină justitia (dreptate).
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la început și cu 'ț' înainte de 'ă': justeță. Nu confunda cu 'justiție' (care se referă la sistemul judiciar).