jugsubstantiv
jug
Definiții
substantiv neutru
1Unealtă agricolă din lemn, în formă de arc, care se pune pe gâtul boilor pentru a-i înhăma la plug sau la căruță.
„Țăranul a pus jugul pe boi înainte de a porni la câmp."
substantiv neutru
2Figurat: dominație, asuprire, robie, povară grea impusă cuiva.
„Poporul a luptat pentru a scăpa de jugul ocupației străine."
Gramatică
Se folosește frecvent și cu sens figurat. Pluralul este regulat: juguri.
Sinonime
povarăasupriredominațieopresiune
Expresii și locuțiuni
a pune jugul (cuiva) — a supune, a asupri
a scăpa de sub jug — a se elibera de o dominație
Etimologie
Din latină 'iugum' (jug, pereche de boi înhămați).
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la început, nu cu 'g' sau 'gi'. Atenție la forma articulată: 'jugul' (nu 'jugu').