izbăvitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › izbăvitor

izbăvitorsubstantiv

iz-bă-vi-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care salvează pe cineva dintr-o situație grea, periculoasă sau din suferință; eliberator, salvator.

„În basme, eroul este izbăvitorul prințesei captive."

adjectiv

2Care aduce izbăvirea, care salvează sau eliberează.

„Un cuvânt izbăvitor i-a dat speranță."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

izbăvitori

Articulat

izbăvitorul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forma feminină: izbăvitoare.

călăuopresor tiran

a fi izbăvitorul cuiva — a salva pe cineva dintr-o situație dificilă

Din verbul a izbăvi (de origine slavă) + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: izbăvitor, nu izbavitor. Atenție la diacritice: â, ă.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.