ispoveduiverb
is-po-ve-du-i
Definiții
verb tranzitiv
1A mărturisi păcatele în fața unui preot, în cadrul tainei spovedaniei; a se spovedi.
„Credincioșii se ispoveduiesc în fiecare post."
verb reflexiv
2A-și dezvălui gândurile, sentimentele sau faptele cuiva, a se destăinui.
„S-a ispoveduit prietenei sale cele mai bune."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu ispoveduiesc, tu ispoveduiești, el ispoveduiește; participiu: ispoveduit. Forme reflexive: mă ispoveduiesc, te ispoveduiești etc.
Expresii și locuțiuni
a se ispovedui cuiva — a-și deschide sufletul, a-și împărtăși secretele sau problemele
Etimologie
Din slavonă (a se) ispovedati, prin intermediul formei reflexive.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început: ispovedui, nu 'spovedui' (deși 'spovedi' este corect, 'ispovedui' este forma întreagă). Atenție la grupul 'dui' – nu 'dui' cu 'u' dublu.