ipotezăsubstantiv
i-po-te-ză
Definiții
substantiv feminin
1Presupunere plauzibilă, bazată pe anumite date, care urmează să fie verificată prin experimente sau observații.
„În cadrul experimentului, elevii au formulat o ipoteză despre rezultatul reacției chimice."
substantiv feminin
2Afirmație considerată adevărată în mod provizoriu, pentru a servi ca bază de raționament sau de demonstrație.
„Pentru a rezolva problema, matematicianul a pornit de la o ipoteză simplă."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu terminația -ă. Articolul nehotărât: o ipoteză. Pluralul: ipoteze (articulat: ipotezele).
Expresii și locuțiuni
a-și pune o ipoteză — a formula o presupunere de lucru
ipoteză de lucru — presupunere provizorie folosită ca punct de plecare într-o cercetare
Etimologie
Din franceză hypothèse, care provine din greaca veche hypothesis (ὑπόθεσις), format din hypo- (sub) și thesis (punere, așezare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'e', nu cu 's' (nu 'ipotesă'). Atenție la diacritice: ipoteză (cu ă la final).