faptsubstantiv
fapt
Definiții
substantiv neutru
1ceea ce s-a întâmplat în realitate; eveniment, întâmplare, acțiune
„Faptul că a venit la timp m-a surprins."
substantiv neutru
2acțiune săvârșită de cineva, în special una cu consecințe morale sau juridice
„Fapta lui bună a fost lăudată de toți."
substantiv neutru
3realitate obiectivă, opusă teoriei sau intenției
„Faptele vorbesc mai tare decât vorbele."
Gramatică
La plural, articulat: faptele. Se folosește frecvent în expresii cu prepoziții: 'în fapt', 'de fapt'.
Sinonime
întâmplareevenimentacțiunefaptărealitate
Expresii și locuțiuni
de fapt — în realitate, în fond
în fapt — în realitate, practic
fapt împlinit — situație definitivă, care nu mai poate fi schimbată
a prinde pe cineva în fapt — a surprinde pe cineva în momentul săvârșirii unei fapte
Etimologie
Din latină factum, participiul trecut al verbului facere (a face).
Se scrie corect: Se scrie 'fapt', nu 'fapct' sau 'faptt'. Atenție la forma articulată 'faptul' – nu 'faptu'.