ipotecaradjectiv
i-po-te-car
Definiții
adjectiv
1Care se referă la ipotecă, adică la dreptul de a folosi un bun (de obicei imobil) ca garanție pentru un împrumut.
„Banca a cerut un contract ipotecar pentru a acorda creditul."
adjectiv
2Care este garantat printr-o ipotecă.
„Au luat un împrumut ipotecar pentru a-și cumpăra apartamentul."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: ipotecară (feminin singular), ipotecari (masculin plural), ipotecare (feminin plural).
Antonime
neipotecarlibernegarantat
Expresii și locuțiuni
credit ipotecar — Împrumut acordat de o bancă pentru achiziționarea unei proprietăți, garantat cu acea proprietate.
Etimologie
Din franceză hypothécaire, care provine din latină hypotheca, din greacă hypotheke (depozit, garanție).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început, nu 'e' (nu 'epotecar'). Atenție la grupul 'te' – nu 't'e'.