investigativadjectiv
in-ves-ti-ga-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se referă la investigație, care are scopul de a investiga, de a cerceta amănunțit.
„Jurnalistul a făcut o anchetă investigativă despre corupție."
adjectiv
2Care este specializat în efectuarea de investigații (despre organe, instituții sau persoane).
„Comisia investigativă a fost formată pentru a clarifica incidentul."
Gramatică
Articulat
investigativul (masculin singular), investigativa (feminin singular)
Adjectiv de tipul 4 (terminat în -iv). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: investigativ, investigativă, investigativi, investigative.
Expresii și locuțiuni
jurnalism investigativ — Ramură a jurnalismului care se ocupă cu descoperirea și dezvăluirea unor fapte ascunse, prin cercetări aprofundate.
Etimologie
Din franceză investigatif, după latina investigativus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'v': investigativ, nu 'investighativ' sau 'investigativ' cu 'g' dublu.