învăpăiaverb
în-vă-pă-ia
Definiții
verb tranzitiv
1a aprinde, a face să ardă cu flacără mare; a înflăcăra
„Vântul a împins focul și a început să învăpăie tot hambarul."
verb reflexiv
2a se aprinde, a se umple de flăcări; a se înflăcăra (și la figurat)
„La apus, cerul se învăpăia în culori de foc."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul a învăpăia. Forme: eu învăpăi, tu învăpăi, el învăpăie; participiul: învăpăiat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a se învăpăia de mânie — a se enerva foarte tare, a se aprinde la mânie
Etimologie
Din latină *invapidiare, derivat din 'vapidus' (fierbinte, aprins), cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: învăpăia, nu 'invapăia' sau 'învăpăiia'.