înfierbântaverb
în-fier-bân-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a face să devină foarte fierbinte; a încălzi puternic
„Soarele de vară a înfierbântat asfaltul străzii."
verb reflexiv
2a deveni foarte fierbinte; a se încălzi puternic
„Motorul mașinii s-a înfierbântat după drumul lung."
verb reflexiv (figurat)
3a se entuziasma, a se aprinde în discuții sau dezbateri
„S-a înfierbântat la argumente și a vorbit până târziu."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu înfierbânt, tu înfierbânți, el/ea înfierbântă. Participiul: înfierbântat. Imperfect: înfierbântam. Perfect simplu: înfierbântai.
Expresii și locuțiuni
a-și înfierbânta capul — a se gândi prea mult, a-și face griji sau a se agita inutil
a se înfierbânta la vorbă — a deveni foarte implicat și pasionat într-o discuție
Etimologie
Format din prefixul „în-” + adjectivul „fierbinte” (de origine latină „ferventem”), cu sufix verbal „-a”.
Se scrie corect: Se scrie cu „în-” la început și cu „bânt” în interior, nu „înfierbînta” sau „înfierbanta”. Atenție la diacritice: â și ă.