întreruperesubstantiv
în-tre-ru-pe-re
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a întrerupe sau faptul de a fi întrerupt; pauză, oprire temporară.
„Întreruperea curentului electric a durat două ore."
substantiv feminin
2Întrerupere de sarcină: întreruperea voluntară a unei sarcini, avort.
„Medicul a discutat cu pacienta despre riscurile întreruperii de sarcină."
Gramatică
Substantiv feminin, format de la verbul 'a întrerupe' cu sufixul '-re'. Se declină: întrerupere, întreruperii, întreruperea, întreruperile.
Sinonime
pauzăopriresuspendareîntrerupereavort (în context medical)
Antonime
continuarereluarepermanență
Expresii și locuțiuni
întrerupere de sarcină — avort, oprirea voluntară a unei sarcini
fără întrerupere — continuu, neîntrerupt
Etimologie
Din verbul 'a întrerupe' (din latină 'interrumpere') + sufixul '-re'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'î' (întrerupere), nu 'intrerupere' sau 'întrerupere' cu 'â' greșit. Atenție la dublul 'r'.