integraladjectiv
in-te-gral
Definiții
adjectiv
1Care este complet, întreg, fără lipsuri; care cuprinde totul.
„Am citit integral cartea în două zile."
adjectiv
2Care se referă la un întreg, care nu este fragmentat.
„Pâinea integrală este mai sănătoasă decât cea albă."
Gramatică
Plural
integrali (masc.), integrale (neutru/fem.)
Articulat
integralul (masc. art.), integrala (fem. art.)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: integral (masc. sg.), integrală (fem. sg.), integral (neutru sg.), integrali (masc. pl.), integrale (fem./neutru pl.).
Expresii și locuțiuni
pâine integrală — pâine făcută din făină integrală, care conține toate părțile bobului de cereale
calcul integral — ramură a matematicii care studiază integralele și aplicațiile lor
Etimologie
Din franceză intégral, latină integralis.
Se scrie corect: Se scrie integral, cu 'g' și 'a', nu 'integrall' sau 'integrală' (forma feminină). Atenție la acord: 'lapte integral', 'pâine integrală'.