întrecutverb
în-tre-cut
Definiții
verb (participiu)
1Formă de participiu a verbului a întrece, care arată că cineva sau ceva a depășit pe altul într-o competiție, într-o activitate sau într-o calitate.
„El a fost întrecut la alergare de colegul său."
adjectiv
2Care a fost depășit sau care a ajuns înaintea altora; superior, mai bun.
„Rezultatele sale au fost întrecute de ale echipei rivale."
Gramatică
Participiu trecut al verbului a întrece (conjugarea a III-a). Se folosește cu auxiliarele 'am', 'ai', 'a', 'am', 'ați', 'au' pentru perfectul compus.
Antonime
rămas în urmădepășit de
Expresii și locuțiuni
a fi întrecut de situație — a nu mai face față unei situații dificile
Etimologie
Din latină *inter- + *trecere (a trece), prin verbul a întrece.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 't': întrecut. Nu confunda cu 'întrecut' (greșit) sau 'întrecut' (fără diacritice).