întorsadjectiv
în-tors
Definiții
adjectiv
1Care a revenit la locul de plecare; care s-a întors.
„După o lungă călătorie, tatăl meu s-a întors acasă."
adjectiv
2Care este întoarsă cu fața în jos sau în altă direcție; răsturnat.
„Foaia era întoarsă cu partea scrisă în jos."
adjectiv
3Care are o formă curbă sau răsucită; încovoiat.
„Cârligul era întors la capăt."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a întoarce'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Sinonime
revenitrăsturnatcurbatîncovoiat
Expresii și locuțiuni
a fi întors pe toate fețele — a fi analizat sau discutat din toate punctele de vedere
Etimologie
Din latină 'intortus', participiul lui 'intorquere' (a răsuci, a întoarce).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n': 'întors', nu 'intors' sau 'întors' cu 'î' greșit plasat.