înțoliverb
în-țo-li
Definiții
verb tranzitiv
1A îmbrăca pe cineva cu haine groase și călduroase, de obicei de iarnă.
„Mama l-a înțolit pe copil înainte de a ieși la săniuș."
verb reflexiv
2A se îmbrăca gros, cu haine călduroase.
„S-a înțolit bine pentru că afară era ger."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu participiul 'înțolit'. Formează perfectul simplu: 'înțolii', 'înțoliși', 'înțoli'.
Expresii și locuțiuni
a se înțoli ca un gogoman — a se îmbrăca exagerat de gros, stângaci
Etimologie
Din slavă veche 'toliti' (a îmbrăca), cu prefixul 'în-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ț' în interior, nu 'ințoli' sau 'înțoli' cu 'i' după 'ț'.