întitulaverb
în-ti-tu-la
Definiții
verb tranzitiv
1A da un titlu unei opere, unui text sau unei lucrări; a intitula.
„Autorul a întitulat cartea „Povestea copilului curajos”."
verb reflexiv
2A avea un titlu, a se numi într-un anumit fel.
„Poezia se întitulează „Toamna”."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu prefixul în- (sau înt-). Formează perfectul simplu: întitulai, întitulă, întitularăm. Participiul: întitulat. Este sinonim cu 'a intitula', dar forma cu 'î' este mai rar folosită în limba actuală.
Etimologie
Din latină *intitulare, prin intermediul francezului intituler sau direct din latină. Prefixul 'în-' + 'titul' (titlu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început: întitula, nu 'intitula' (deși ambele forme sunt acceptate, cea cu 'î' este mai veche). Atenție la diacritice: 'î' nu 'i'.