interlocutor - definiție, sinonime, exemple

DEX › interlocutor

interlocutorsubstantiv

in-ter-lo-cu-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care participă la o conversație sau la un dialog, cu care se poartă o discuție.

„În timpul interviului, interlocutorul meu a fost foarte amabil."

substantiv masculin

2Persoană cu care cineva stă de vorbă, partener de discuție.

„Trebuie să fii atent la interlocutor pentru a înțelege mesajul."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

interlocutori

Articulat

interlocutorul

Forma feminină: interlocutoare. Se folosește frecvent în contexte formale sau oficiale.

partener de discuțiedialogantvorbitor

a-și găsi interlocutorul — a găsi pe cineva cu care să poarte o discuție

Din franceză interlocuteur, care provine din latină interlocutor (cel care vorbește în mijlocul altora).

Se scrie corect: Se scrie cu 'inter' la început, nu 'interloctor' sau 'interlocutur'. Atenție la grupul 'cu' după 'lo'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.