Definiții
verb tranzitiv
1a face să devină parte din conștiința sau din comportamentul cuiva; a asimila, a încorpora (valori, norme, cunoștințe).
„Copiii interiorizează regulile de bună purtare de la părinți."
verb reflexiv
2a-și însuși ceva în mod profund, a-și face propriu un sentiment sau o idee.
„S-a interiorizat și a început să reflecteze asupra alegerilor sale."
verb tranzitiv (psihologie)
3a transforma un proces extern într-un proces intern, psihic.
„Prin educație, copilul interiorizează valorile societății."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu interiorizez, tu interiorizezi, el/ea interiorizează. Participiul: interiorizat. Gerunziul: interiorizând.