inteligențăsubstantiv
in-te-li-gen-ță
Definiții
substantiv feminin
1Capacitatea de a înțelege, de a învăța și de a rezolva probleme noi, folosind gândirea logică și raționamentul.
„Inteligența lui l-a ajutat să găsească soluția la problema dificilă."
substantiv feminin
2Ansamblul facultăților intelectuale ale unei persoane, considerate în ansamblul lor.
„Testele de inteligență măsoară diferite abilități cognitive."
substantiv feminin
3Categoria socială a persoanelor cu pregătire intelectuală superioară; intelectualitate.
„Inteligența artistică a orașului s-a reunit la vernisaj."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ță. La plural, articulat: inteligențele. Nu are forme neregulate.
Sinonime
deșteptăciuneperspicacitatesagacitatepricepereiscusință
Expresii și locuțiuni
inteligență artificială — Capacitatea unui sistem tehnic de a simula procese cognitive umane, precum învățarea și rezolvarea de probleme.
inteligență emoțională — Capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona propriile emoții și pe ale celorlalți.
Etimologie
Din franceză intelligence, latină intelligentia, de la intellegere (a înțelege).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n': inteligență, nu 'inteligentza' sau 'inteligența' (forma articulată este inteligența, cu cratimă doar în anumite contexte). Atenție la diacritice: 'ă' și 'ț'.