prostiesubstantiv
pros-ti-e
Definiții
substantiv feminin
1Faptă sau vorbă lipsită de judecată, nechibzuită; greșeală stupidă.
„A fost o prostie să plece fără umbrelă pe ploaie."
substantiv feminin
2Calitatea de a fi prost; lipsă de inteligență sau de bun-simț.
„Prostia lui l-a costat locul de muncă."
substantiv feminin
3Lucru neînsemnat, fleac, bagatelă.
„Nu te supăra pentru o prostie!"
Gramatică
Substantiv feminin, format de la adjectivul 'prost' cu sufixul '-ie'. Pluralul este 'prostii', articulat hotărât 'prostiile'.
Sinonime
năzbâtietâmpenieneghiobieidioteniefleac
Antonime
înțelepciunedeșteptăciuneisprăvire
Expresii și locuțiuni
a face prostii — a acționa nechibzuit, a comite greșeli stupide
a spune prostii — a vorbi fără sens, a debita absurdități
Etimologie
Din slavă 'prostŭ' (simplu, neghiob) + sufixul românesc '-ie'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' la final, nu 'ie' cu 'e' simplu. Atenție la plural: 'prostii' cu doi 'i'.