întărâtaverb
în-tă-râ-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A ațâța, a provoca sau a incita pe cineva la mânie, la o acțiune sau la o reacție puternică.
„Câinele a fost întărâtat de zgomotul străzii."
verb reflexiv
2A se enerva, a se irita sau a se agita din cauza unei provocări.
„S-a întărâtat când a auzit că a pierdut meciul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Formează perfectul simplu: întărâtai, întărâtași etc. Participiul: întărâtat. Atenție la diacritice: â se scrie cu â (nu cu î) în interiorul cuvântului.
Expresii și locuțiuni
a întărâta pe cineva — a provoca pe cineva intenționat pentru a-l face să reacționeze negativ
Etimologie
Din latină *interritare, derivat din ritare (a provoca), cu influență slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t: întărâta, nu întărîta sau întârâta. Greșeală frecventă: confuzia cu 'întărâta' (a încuraja) – de fapt, sensul este de a provoca.