înțărcaverb
în-țăr-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A opri un copil sau un animal tânăr să mai sugă laptele mamei, trecându-l la altă hrană.
„Mama a hotărât să-și înțărce copilul la vârsta de un an."
verb reflexiv
2A se obișnui treptat să renunțe la un obicei sau la o dependență.
„S-a înțărcat de la dulciuri după ce a început dieta."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La indicativ prezent: eu înțărc, tu înțărci, el înțărcă. La perfect compus: am înțărcat. Participiul: înțărcat.
Expresii și locuțiuni
a se înțărca de cineva — a se depărta afectiv de cineva, a renunța la o legătură strânsă
Etimologie
Din latină *intricare sau din slavă, cu prefixul în- și rădăcina țărc (loc îngrădit pentru pui), legat de ideea de separare.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: înțărca, nu 'ințărca' sau 'înțerca'. Atenție la diacritice: â și ă.