fortuitadjectiv
for-tu-it
Definiții
adjectiv
1Care se întâmplă întâmplător, din întâmplare, fără a fi prevăzut sau planificat.
„Întâlnirea lor a fost fortuită, nimeni nu se aștepta să se vadă acolo."
Gramatică
Plural
fortuiți (masc.), fortuite (neutru/fem.)
Articulat
fortuitul (masc. sg.), fortuita (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 2, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Are forme de feminin: fortuită, fortuite.
Expresii și locuțiuni
întâmplare fortuită — un eveniment care se produce din pură întâmplare, fără o cauză aparentă
Etimologie
Din franceză fortuit, latină fortuitus, de la fors, fortis (întâmplare, soartă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't' și cu 'i' la final: fortuit. Nu confunda cu 'fortuit' (cu 'u' dublu) – forma corectă are un singur 'u' după 't'.