intabulaverb
in-ta-bu-la
Definiții
verb tranzitiv
1a înscrie un imobil în cartea funciară, a face intabulația
„Proprietarul a intabulat terenul după ce a obținut toate actele necesare."
Gramatică
Conjugare: a intabula, intabulez, intabulează, intabulăm, intabulați, intabulează. Participiul: intabulat. Gerunziu: intabulând.
Etimologie
Din franceză intabuler, din latină tabula (tabel, registru).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început, nu 'întabula' – deși forma cu 'î' este acceptată în vorbire, forma literară este 'intabula'.